Despre conserve..mai mult sau mai putin

Articolul de azi e mai lung. Atunci cand iti doresti sa conservi..iti ia timp, rabdare, dedicare.

Verbul “a conserva” ma duce cu gandul  si dincolo de definitia acestuia conform dex-ului (1. A menține un aliment în stare nealterată, efectuând operația de conservare 2. A păstra, a păzi. 3. A se menaja. – Din fr. conserver, lat. conservare.)

Ma duce cu gandul la conservarea sanatatii, la conservarea valorilor reale din toate domeniile, la conservarea traditiilor, la conservarea operelor scriitorilor romani si de ce nu la conservarea si imbogatirea retetelor culinare mostenite.

Domnul Al.O.Teodoreanu, zis si Pastorel Teodoreanu, pentru care am toata stima, mi-a imbogatit biblioteca cu mai  mult de zece ani in urma, cand iubitul meu, actual sot, mi l-a recomandat ca stil inconfundabil in arta penitei. Inchin un pahar de Tamaioasa in cinstea celor doi.

Astazi l-am redescoperit in minunatul volum “Gastronomice” si toata inspiratia mi s-a inhibat brusc, lasand loc minunatelor sale randuri pe care vi le impartasesc si dumneavoastra dragii mei, probabil si in episoadele urmatoare – cu tipsuri si retete din cele mai plastic scrise.

Sper sa ne fie leac de verde si leac pentru suflet.

“BUCATARIA SPECTACULARA

Epocile decadente se reflecta in literatura si arta prin incalcare de hotare si confuzie a genurilor.

[…] Bucataria, care e si ea o arta , nu scapa nici ea uneori de aceste pricaznice inrauriri, si bucatarul, care e si el un artist, cade ades in pacatul poetilor, pictorilor si celorlalti confrati, atunci cand aseaza pe al doilea plan rapiditatea, pentru ca e unicamente preocupat sa concureze sculptura si arhitectura in prezentarea operei sale comestibile.

Nu poti decat surade, rasfoind unele tratate de bucatarie, in fata asa numitelor plâts montés. Ba unele iti starnesc chiar si un soi de groaza cand vezi din ce elemente disparate si contradictorii se inalta, in dauna economiei umane, o anumita arhitectura culinara.

Prezentarea mancarurilor e desigur un mare merit al autorului, cu o singura conditie: gustul sa primeze. Nu avem decat cuvinte de lauda cand dam, de pilda, in cate un dictionar de specialitate, peste vreuna din ingenioasele si savuroasele creatii ale marelui Antonin Carêm care, pe langa un bucatar de geniu, era si un desenator de talent.

Dar cand morcovul si cartoful sunt rau gatite, cui ce-I pasa ca morcovul e cam ars, ca sa fie mai aidoma cu turnul Eiffel pe care il reproduce, si cartoful crud, ca sa pastreze mai bine profilul lui Scipione Africanul? Cu totii vrem sa mancam morcovi si cartofi, nu monumente.

Si daca s-ar intampla, ceea ce nu s-a intamplat niciodata, sa se gaseasca un bucatar al carui talent plastic sa-l egaleze pe cel culinar, care e omul, cat de cat civilizat, care sa nu fie cuprins de consternare la gandul ca miniatura statuii ecvestre a lui Coleoni, de exemplu e modelata in zahar ars in loc sa fie infatisata posteritatii in marmura sau bronz nepieritor, e ciopartita cu lingurita de cativa capcauni ignori, pentru a se prapastui in jalnica bezna a tubului digestiv? "

Si ca sa aterizez un pic cu picioarele in contemporan as vrea sa va recomand spre “conservare” si cartea dnei Ana Hutanu pe care mi-am cumparat-o weekendul trecut si care se dovedeste foarte inspirationala in materie de “Conserve de Fructe si Legume”.

Si acum, pe scurt, iata la ce tot muncim de zor in ultimele saptamani, cu candoare si bucurie (vezi colaj).