De ce Doamna de Verde si de ce Legume Fericite?

“Merg  printre realitati conforme naturii, pana cand, cazut, ma voi odihni, expirand in acest aer din care, in fiecare zi, respir, cazand pe acest pamant din care tatal meu isi trage samanta, mama – sangele si doica – laptele; din care in fiecare zi, de atatia ani, imi procur hrana si apa, care ma suporta cand il calc si cand il folosesc in atatea scopuri.”

In aceasta zi va scriu din gradina sufletului mai degraba – decat din Gradina Fermecata -  si asta pentru ca m-am detasat putin de  problemele acestei  veri. O vara cu multe ploi, cu grindina si mana, cu boli si daunatori. O vara in care suntem epuizati ca urmarea a buruienilor interminabile.

Tot mai des mi se pune intrebarea cine e Doamna de verde si de ce sunt legumele fericite?

Asa cum ma vad eu … sunt doamna sufletului meu pentru ca ma iubesc  si ma respect  pe mine insami si pe cei din jurul meu si sunt doamna de verde pentru ca aleg sa respect natura, sa ajut legumele sa se dezvolte fara sa le fortez, le respect “mersul natural”, le ingrijesc folosind terapia intre prieteni sau le “masez” cu uleiuri esentiale (de menta, rozmarin, neem).

Fericirea este o chestiune de alegere, de soarta, de noroc ; se poate filozofa mult si bine pe aceasta tema – dar noi am ALES ca legumele sa fie fericite, le incarcam cu energie pozitiva si le expediem pe masa celor care ALEG sa se hraneasca sanatos, celor care apreciaza roadele muncii si respecta efortul depus.

Legumele sunt fericite pentru ca au in jur multe surate, fac parte din diverse familii inrudite, biodiversitatea este la ea acasa. In gradina acum printre busuioc, menta, salvie  si tarhon avem rosii, ardei si mangold, fasole verde, ceapa de apa si de tuns, patrunjel, morcov, pastarnac,  gulii, varza rosie si de Bruxelles, broccoli si bame (in crestere), conopida mica si castraveti in floare. Galbenele si marar parca stau de paza in mijlocul gradinii, craitele au ramas cam singure pe rand, dar nu departe de anghinare, iar carciumaresele sunt in floare;  la concurenta cu cicoarea, limba mielului si salvie. Am cules insa florile de lavanda si sunatoare si am lasat albinutelor pe cele de izma si oregano..

Gargaritele dau din aripioare prin toata gradina la vanatoare de afide ..

Legumitele copilasilor cercetasi Little London sunt de toata frumusetea in coltul din gradina noastra.

Ei au ales sa semene in primavara in ghivece, la scoala, iar noi sa le semanam in “oglinda” printre legumele fericite pentru a le redescoper,i cand ne-au vizitat in gradina.

 

 

De cand am inceput sa scriu ma tot infrupt din borcanul de dulceata de corcoduse – surpriza acestei saptamani..o premiera pentru noi. Corcodusele galbene bine coapte ne-au inspirat si am trantit peste ele niste  zahar bio din trestie (mai putin decat spunea reteta) si niste cuisoare. Maria, mare amatoare de dulce la cei  nici sapte ani, dupa ce a gustat a facut urmatorul  comentariu:  nu inteleg cum de gustul se confunda cu aroma iar Tudor mare consumator de gem de caise ar fi jurat ca-i preferatul lui.

 

La final de weekend ne gandim  sa ne delectam cu o salata de rosii cu busuioc pentru a ne lua portia de licopen a zilei:  5-6 rosii, 2 linguri frunze de busuioc  tocate marunt, 1 lingurita de ulei de masline, 1 ceapa mica tocata si o lingura de zeama de lamaie le amestecam si le lasam 5-10 minute  pentru ca rosiile sa-si lase zeama si pentru ca POFTA SA FIE MARE!

 

Ii multumesc pe aceasta cale Domnului  J Marcus Aurelius, pentru inspiratia si linistea launtrica pe care ale sale “Ganduri catre sine insusi” mi le-au indus.

 

Sa acceptam si sa ne bucuram de ceea ce ni se da in aceasta saptamana!